ღRochie de papadieღ

                     Stateam in gradina si plangeam ,lacrimile ca boabele de roua  alunecau in palmele mele fierbinti si parca se trasformau in perle.Era doar o impresie ,daca ar fi fost real as fi avut mii de coliere cu perle ,dar n-am decat mii de cuvinte inecate.Balul se apropia si nu aveam cu ce ma imbraca .M-am intins in iarba ,am luat o papadie ,am strans-o la piept ,dar la a doua privire ramasese golasa.Am luat alta si am suflat  ,am inceput sa rad puternic .Atata frumusete cand e imbracata ,dar dezbracata de ce nu-i frumoasa? Dar este mi-am zis ,e frumoasa oricum ,am cules toate papadiile din gradina si am suflat in toate.Aerul s-a umplut cu zane mici si albe ce inviorau admosfera monotona.Si m-am gandit ,daca as fi imbracata in papadie?Dintr-o data in loc de pantaloni rupli in ghenunchi si de tricoul vechi mi-a aprut o rochie alba si lunga parca era culesa din povestile cu printese.La prima atingere a disparut ...Mi-am zis : frumusetea trecatoare...si am plecat cu suvoaie de lacrimi inghetate in sufletul meu sarac.