duminică, 29 august 2010

ღCopacul inspiratieiღ

                                                      Dorinta mea a fost sa aflu de unde vine inspiratia?Ce inseamna ea?
           
            Cerul de un albastru nemaiintalnit trimitea semnale de lumina catre pamant ,mi-am zis :INSPIRATIA .Erau doar stele cazatoare ,mii de luminite miscatoare cu alura vesela de sarbatoare.Toate dansau pe muzica vantului nastrusnic .Dintr-o data vantul s-a oprit ,stelele au disparut ,si incet, incet si-a facut intrarea luna .Era mareata in mijlocul cerului pustiu ,am stimtit ca-i seman ,amandoua singure si parasite ,dar impreuna de neoprit.Ea privea totul din univers ,iar eu ii trimiteam putere sa reapara ,ii zambeam si-mi raspundea cu mici raze multicolore.Eram naucita ca nu gasisem raspunsul intrebarilor mele si-l cautasem ani intregi .O poteca ingusta si serpuita mi-a fost aratata de minunata regina a noptii.Parca nu calcase niciodata picior de om pe ea,am pasit infriosata ,aproape plangeam cand am ajuns la capat .Un copac gigantic mi s-a aratat in fata ochilor .Nu mai vazusem niciodata un astefl de copac.Era special.Frunzele erau colorate diferit una de alta,trunchiul gros si negru statea sa cada si totusi de la jumatatea lui isi revenea inaltanduse spre cer ,cersind raze de soare .Frunza roz s-a desprins ,am pins-o ,erau hieroglife pe ea ,nu intelegeam nimic ,m-am mai uitat odata si scrisul a devenit ca un izvor  ce curge incontinu ,iar acel izvor era inspiratia .In continua miscare neuitata si totusi difersivicata prin drumul imens pe care il strabate,il auzeam clar cum  sipotea ca niste fluiere de argint .Fiecare frunza ,fiecare particula de praf , fiecare fir de apa si fiecare drum e un alt mod al inspiratiei ,al inspiratiei noastre .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu