vineri, 27 august 2010

ღrasaritღ

          M-am trezit cu un straniu sentiment de regret.Nu regret nimic ,dar senzatia din aceasta dimineata mi-a amintit de aberatia mirosului de nisip umed si de aer curat ce m-au inviorat.Stateam cu picioarele goale in apa involvurata ,iar valurile mi se loveau de glezna lasand-o rosie si rece.Briza imi sufla suvitele rebele de par ,descoperindu-mi fata indreptata spre soare.Atunci rasarea ,era de-o frumusete uimitoare .se inalta mandru si imi zambea ,ii raspundeam timid si am uitat pentru o clipa ca  traiesc ...apoi m-am trezit cu un sentiment amar de pierdere a rasaritulul.Era prea tarziu soarele deja era sus si impartea raze slabe copacilor,asfaltului si oamenilor.Mi-a venit sa plang cand am realizat ca a fost doar un vis .Mi-am propus ca maine sa vad rasaritul.

Doar un vis...unul superb ,dar  s-a spulberat dintr-o trezire.

                                                                     Tu

                                          Esti ca un rasarit de soare
                                          Uitat pe bolta uimitoare
                                          Dorit de cer si de zare
                                          Cu flori de crin a ta incoronare
                                          Spre zei,spre lume a ta venire
                                          Cu o raza cetoasa ,subtire
                                          De lumina, si albe fire
                                          Cu rosu in flacara de dorire
                                          Ce naruie o nesfarsita iubire
                                          Esti o iluzie de venire
                                          A unui strop de fericire
                                          Uitat intr-o lume de nenorocire.

3 comentarii: