luni, 13 septembrie 2010

ღuniversul cartilorღ

                      Cand am crescut ,bunica a inceput sa ma viziteze din ce in ce mai des.Venea cu acadele si fructe ca atunci cand era mica ,ii multumeam si invarteam ochii de doua ori fara ca ea sa observe.Nu lasam sa se vada ,dar asteptam cu nerabdare vizitele ei.Imi citea dintr-o carte mare legende ale marii.Nu-mi amintesc numele cartii ,n-am intrebat-o niciodata si n-as avea puterea de a incerca sa o intreb ,nu stiu de ce ,poate fiindca nu vreau sa arat ca-mi pasa.E in tipul si firea noastra sa nu intrebam .Prefer sa citesc doua carti decat sa pun o intrebare.Vreau sa stiu si sa cunosc mai multe decat intreaga planeta.
                      Cartile m-au insotit de la clipele in care obrajii mi se inbujorau la scenele romantice intre eroi si pana la sentimentul de gheata pe care il simt la scenele de razboi..Am crescut cu cartile banale cu imagini colorate care ma incantau prin starlucirea si simplitatea lor ,am continuat cu minunatele povesti ireale ,basmele nemuritoare,si am ajuns in clasa intai cand am  descoperit pentru prima oara cartile frumoase ,dar complicate.Am crescut si odata cu mine cartile au devenit mai dificile ,dar si ambitia de a le descifra s-a marit considerabil.Asa am ajuns sa cred ca exista un abecedar al cartilor pe care doar ele il cunosc.Un secret si o ordine bine pazita de neintalnitele garzi ale mintii.

                                               Iubesc cand simt vantul valsului pe care il danseaza pentru o sencunda paginile ce se inchid ,dar deschid orizontul gandurilor noastre spre rasarit ,lumina,stralucire.

22 de comentarii:

  1. Poate putin pretentios pentru gustul meu, dar fraze bine gandite si lucrate... Imi place, imi place sa te citesc...

    RăspundețiȘtergere
  2. Superb scris:) M-ai facut sa-mi aduc aminte de vremurile cand imi citea carti si bunica mea... vremuri indepartate:) Imi place foarte mult cum scrii; poate intri si pe la mine si-mi spui parerea ta:*

    RăspundețiȘtergere
  3. ultimul aliniat as vrea sa il tin minte si sa-l citez :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc pentru cuvintele tale:) si merci ca mi-ai vizitat blogul si mi`l urmaresti:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Aris - multumesc si mie imi place sa-ti citesc blogul cu postari calde.
    ღ Bella -Imi place blogul tau si am sa-l urmaresc cu placere ,mi-au placut postarile tale.
    Tzzumbi -Ma bucur ca ti-a placut ,sper ca nu doar ultimul aliniat si totusi poti sa-l memorezi pentru al citi ,nu ma supar ,chiar ma simt bine ca scrierile mele plac oamenilor.

    RăspundețiȘtergere
  6. multam de vizita desi n-am inteles mesajul
    k

    RăspundețiȘtergere
  7. Ah ce frumos. Eu n-am amintiri cu bunica citindu-mi..dar imi aduc aminte cum citeam tot timpul, ingrijorand-o pe mama ca nu imi fac tema la mate :D.
    Oricum, chiar e o adevarata placere sa te citesc.

    RăspundețiȘtergere
  8. e doar o imagine usor prea romantata asupra a ceea ce inseamna cartea si ce transmite ea... adica daca ai lectura Pronografia lui Gombrowicz, sau Greata lui Sartre sau macar Complexul lui Portnoy al lui Philip Roth, e foarte posibil sa iti schimbi subit mesajul... asa cume posibil sa le consideri niste idiotenii, asa cum fac toti oamenii depasiti de anvergura stranietatii

    RăspundețiȘtergere
  9. Ce frumos!E clar si limpede ca-ti hranesti sufletul citind, cel putin asa-mi pare mie.Poate ca e prea mult, insa chiar m-am regasit prin ce ai scris tu.Cuvintele n-au limita, iar asta-i dovedit.

    RăspundețiȘtergere
  10. no name - si eu citeam mult si inca citesc .Imi face placere sa citesc carti ele fiind intr-o varietate foarte mare.
    Black - cuvintele nu trebuie sa aiba limite ,exista atat de multe si pe toate le putem folosi cu intelesuri multiple,multumesc mult pentru aprecieri.Ma regasesc in carti ,dar am timp si de viata.
    Kaos Moon -Sunt convinsa ca mi-as pastra aceeasi parere.Apreciez atat de mult cartile tocmai datorita diversificatiei lor.Faptul ca se gasesc tot felul de carti ,atat basme si romane de dragoste cat si Pronografia lui Gombrowicz etc ma face sa fiu fascinata de aceasta lume a cartilor.sunt deacord ca suntem de multe ori "depasiti de anvergura stranietatii " ,dar crede-ma ca eu ii fac fata ,si eu iti multumesc si de comentariu si de vizita ,am sa-ti explic pe blogul tau ce am vrut sa spun prin acel comentariu.

    RăspundețiȘtergere
  11. stiu ca eram pasionata de citit...oricat as fi vrut sa o las mai moale, cartile nu ma lasau pe mine,acum am mai rarit=o si acum daca stau sa ma gandesc...nu stiu motivul...poate astept momentul sa ma indragostesc iar de ele

    RăspundețiȘtergere
  12. Aripi de fluture - a fi indragostit de carti e frumos ,a fi dependent de ele e ingrozitor.Multumesc pentru comentariu si pentru vizita.

    RăspundețiȘtergere
  13. Cred ca ultimul comment e de 10 ori mai bun ca toata postarea: " a fi indragostit de carti e frumos ,a fi dependent de ele e ingrozitor". Si asta datorita dualitatii semantice incapsulate de ultimul cuvant.

    RăspundețiȘtergere
  14. imi place felul tau de a te exprima.
    bravo:)

    RăspundețiȘtergere
  15. farachiloti- sper ca ti-a placut si postarea ,totusi multumesc .
    Mallynna- sunt deacord.
    llobyt- multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  16. Eu nu am avut o bunica, sa-mi deschida usa cartilor, dar am descoperit-o singura si am ramas acolo pana azi.
    Nu-mi pare rau!
    O seara cu mult senin Azucena!

    RăspundețiȘtergere
  17. minte si carte ..carte si suflet ...intelepciunea sufletului ....like:*

    RăspundețiȘtergere
  18. "Asa am ajuns sa cred ca exista un abecedar al cartilor pe care doar ele il cunosc.Un secret si o ordine bine pazita de neintalnitele garzi ale mintii."
    Bine scris...

    RăspundețiȘtergere