Stateam pe ulita si fluieram la porti sa iasa din odai copii ,ii asteptam pe toti si incepeam sa radem cand jucam sotronul ,saream coarda si fugeam pe drumul pietros farta sa stim de ce .. Ah ,asta nu-i realitatea mea ,copilaria mea nu a fost pierduta cu nopti in fata poartei vorbind si glumind despre orice stiu copiii.Eu am avut calculator ,iar comunicarea era prin scris ,asa am invatat sa ma exprim ,asa am crescut si am stiut ca pot iubi tehnologia ,am invatat ca muzica calculatorului obosit e mai melodioasa ca cea a carutelor pe drumurile inguste de tara.
A existat si o perioada inainte de a sta in fata monitorului palpitant ,a fost ,este si va fi .Eram mica ,ma jucam cu flacaii in fata blocului ,dar eram intrerupti mereu de masinile ce suflau un vant rece.Nu a fost o perioada indelungata cand radeam si dansam ca nebunii cu vecinii,caci au aparut televizoarele color si imediat s-a umplut de desene animate ,iar cand ne intalneam la gradinita din discutile noastre nu lipseau vestitele animeuri si emisiuni ce ne ocupau intreaga zi.
Sa fi copil e minunat ,in vremuri de demult sau acum .Noi nu ne-am schimbat ,doar ne-am imbunatatit ,iar orice imbunatatire aduce adaugari sau ceva in lipsa.Crestem ca sa gresim ,gresim ca sa fim oameni .
frumos... cred ca ori cati ani ai avea in suflet tot copil ramai si tanar....:*
RăspundețiȘtergereEu pot sa spun ca am "copilarit" mai mult pe ulita... Dar singura..fara copii. am fost destul de singuratica.. insa am reusit sa'mi fac copilaria sa se lege de alte aspecte
RăspundețiȘtergerefoarte frumos postul acesta. emotionant scris. iar ultima fraza e superba. mi-a placut tare mult.
RăspundețiȘtergereaș spune că greșim pentru că suntem oameni ;;) ... oameni din aceia care au copilaării cu istorii diferite, dar care au aceași structură. cu întrebări și nedumeriri ...
RăspundețiȘtergerefrumoasa concluzia!chiar frumos..felicitari>:D<
RăspundețiȘtergereUnde esti copilarie, cu minunea ta, cu tot?
RăspundețiȘtergerefrumoasa expunere! mi-a fugit gandul si mie..:)
"Crestem ca sa gresim ,gresim ca sa fim oameni .", foarte frumos spus! Superba postarea!
RăspundețiȘtergereVa multumesc tuturor si va urez o seara placuta .Intotdeauna trebuie sa avem sufletul tanar ,dar si intelep.Trebuie sa stim sa apreciem orice perioada a vietii caci toate sunt speciale.
RăspundețiȘtergereCopilaria...Imaginea ta pe care tu ai creionat-o seamana mult cu a mea...Elasticul si sotronul erau viata mea pe atunci...Doamne, ce vremuri nostalgice. Iti multumesc Azucena pentru postarea asta care m-a dus cu mintea la copilarie - una dintre cele mai frumoase perioade din viata mea
RăspundețiȘtergereMultumesc mult! Ai spus corect tot ce mi-ai scris:)
RăspundețiȘtergereImi place stilul tau de a contopi realitatea cu sentimentele, parca e un stil pe care nu l-am mai intalnit niciodata... felicitari!
ms!ma bucur ca ti-au placut.frumos blogul!
RăspundețiȘtergerefoarte frumos :*
RăspundețiȘtergereo da :))e ceva tipic femeeisc =))si daia ;Pte mai astept:P
RăspundețiȘtergerePifuneata - probabil in mintea multora aceste idei se regasesc ,am vorbit de cazul meu concret ca oamenii sa regaseasca in ei placerea de a fi copil.
RăspundețiȘtergereღ Bella- ma simt prea apreciata ,iti multumesc mult.
iulia- si eu ma bucur ca ti-a placut blogul meu.
Lavinia- multumesc.
Florea- am sa mai trec cu placere.
O seara frumoasa tuturor.
Mi-am adus aproape in lacrimi de copilarie.. frumos articol!
RăspundețiȘtergere