Pe stradutele inguste ale Frantei o privire rataceste ,speriata de fiorii frigului de iarna.Valurile se aud cu precizie lovind cu putere nisipul ce gemea de stropii inghetati.Totul e umed ,dar el isi face aparitia cu un imens curcubueu intr-o crapatura senina pe cerul inorat . Fata se vede in culorile pale ale cerului ce lupta pentru a supravietui.Se simt unul pentu altul ,ea isi dezveleste in forma de zambet dintii ,el lumineaza puternic din culori .Parca mor impreuna pentu o clipa alaturi .Niciunul nu mai e in planul sau ,ea zboara pe norii albi de zahar ,el se apropie de valurile spumoase pentru ai cauta cel mai frumos cadou.
E iubirea intre cer si pamant ce-si face aparitia de doua ori in an ,odata cand pleaca pentru ai da caldura si stralucire verii si acum cand e o dragoste nebuna pentru frumusetea peisajelor cu panzele albe ca acelea tesute de un paianjen iscusit in fiecare dimineata la geamuri ,dar si pentru bucuria copiilor ce nu pot sta departe de micutele balonase albe ce se astern ca o patura pe locul lor de joaca.Se schimba ora cand cerul si solul vor sa fie unul si acelasi ,dar totul isi reia cursul normal cand intervine un proaspat aer de dor.
ce frumos ai scris! :* bravo >:D<
RăspundețiȘtergereai putut face o capodopera din ceva atat de banal... esti extraordinara :)
RăspundețiȘtergereVa multumesc amandoura si va mai astept pe aici cu mult drag de fiecare data cand simtiti nevoia sa cititi gandurile mele.
RăspundețiȘtergereDe acord cu Nymphetamine
RăspundețiȘtergerepro tine :))
RăspundețiȘtergeree foarte frumos ce ai scris
RăspundețiȘtergerefrumos ca deobicei :)
RăspundețiȘtergereMai mult decat frumos >:D<!
RăspundețiȘtergereineresant si frumos:)
RăspundețiȘtergere