Craciunul: O oaza a luminii si a iubirii sau o mlastina a superficialului?Cred ca amandoua ,din ele s-au creat aceste zile impodobite cu detalii ce incarca admosfera si sufletul cu caldura.Detaliile ca bradul impodobit intr-o incapere mica invaluita de mirosul mancarurilor traditionale si cu familia in jurul mesei de langa soba erau odata micile placeri ale Craciunului care puteau aduce pe chipurile oamenilor fericirea in interiorul casei .Iar afara ,norii plangeau lacrimi inghetate ce se asterneau ca o plapuma groasa peste soseaua goala.Copii alergau fericiti prin neaua care aproape ii ineca ,dar se simteau bine si zana iernii tare se oftica atunci cand ciupea un copil ,iar el in loc sa fuga speriat in casa incepea sa rada si mai tare si se oprea doar atunci cand mama ii chema in casa langa semineul aprins la o ciocolata calda .Zambetul le aparea copiilor din nou cand bunica aparea in pragul unsii ,intr-o mana tinea plasa plina cu dulciuri ,iar in cealalta cateva carti pe care nepotii deabia asteaptau se le afle paginile.
Acum e la fel?Este Craciunul de atunci sau s-a transformat doar intr-o obligatie de a cauta cadouri pe care ceilalti sa le uite in spatele unui dulap prafuit? Oricum ar fi tot Craciun este ,iar batranul Craciun exista doar prin magia de a ne trimite semne de liniste si odihna trupeasca si sufleteasca...o literatura intreaga scrisa doar prin cuvintele nerostite ale lui mos Craciun care ne aduce aminte ca odata am fost si noi copii ,si inca suntem.
Craciunul este asa cum ni-l facem ,exact ca noi .