ღSfarsitul bloguluiღ

           Din cate ati observat nu am mai postat de mult si din respect pentru voi cred ca trebuie sa va dau o explicatie.Am avut o pauza dupa care am reluat totul,atunci mi-am dat seama ca nimic nu mai functioneaza cum era,voi erati grozavi ca de obicei,dar ideile nu-mi mai veneau in acelasi suvoi cu care am inceput,nu as numi-o o lipsa de imaginatie pentru ca nu este,as putea sa scriu despre orice cunosc ,oricand.Se numeste schimbare.
           Pe acest blog am fost cat de discreta am putut cu viata mea pentru ca asa a trebuit,asa am vrut.Ce se intampla in lumea virtuala ramane acolo,ce se intampla in viata mea ramane in viata mea reala.
          Schimbarea nu inseamna plecarea din lumea virtuala ,nu inseamna un sfarsit adevarat,ci o incheiere a blogului pe care trebuia sa o fac.M-as fi simtit ca o  lașă daca plecam de pe blog fara a spune macar :"pa".

           Desi habar nu aveti cine sunt,uneori chiar ati citit ceea ce scriam asa ca ma gandesc ca poate vreti sa ma cunoasteti.Am descoperit de curand lumea youtube-ului si am inceput sa ma filmez.Daca vreti sa vedeti ce am inceput sa fac intrati aici :Cata P. Continutul de pe youtube este extrem de diferit de tot ce exista pe blog,pentru ca imi place sa ma descopar mereu,in domenii diferite,prin idei si stiluri diferite.

           Va las ultimul filmulet publicat pana in acest moment,nu ma judecati prea tare pentru greseli si nu considerati ceea ce fac eu un vlog,pentru ca deocamdata nu este nimic,doar filmulete:

                 

           Am inceput cu o postare ce se numea :

ღInceputul bloguluiღ

Si o sa termin simetric cu aceasta postare ce se numeste : 

ღSfarsitul bloguluiღ

ღSa zambesti e esentialღ

         

                  "Sa zambesti e simplu ,sa fii fericit e mai complicat",asta mi-ar spune multi,dar eu raspund doar cu :"Ce prostie!". E dovedit stiintific ca daca zambesti devi mai fericit, se foloseste principiul  :"Pofta vine mâncând şi fericirea vine zâmbind."Atunci unde e problema?Uitam cumva ca avem doar o viata?Lucrurile marunte sunt cele care trebuie sa ne gadile inima si sufletul,ajungem sa mai avem atat de putin timp liber si in loc sa profitam de el ne prindem in capcanele pe care ni le punem singuri.

Cred ca fiecare luna are frumusetea ei,fiecare zi are magia vietii si fiecare moment pastreaza ascuns un zambet ,iar pentru al elibera e de ajuns sa ridicam coltul buzelor.Mi-am propus sa ofer zambete ,asa ca incep cu voi,cei care stati in spatele monitorului si chiar sper ca acum zambiti,iar daca nu zambiti,o sa insist:"ZAMBITI!".Urmatoarele persoane care vor primi zambetul meu vor fi primii cu care ma voi intalni,si urmatorii si urmatorii si tot asa pana la ultimii,pentru ca nu ma costa nimic sa zambesc,ba din contra zambetul imi ofera bucurie.

         Umplu un balon cu visele ,gandurile,triairile,problemele,momentele fericite,clipele triste,iubirea,dorinta,aspiratiile,iluzile,creatile mele ,il prind cu o sfoara aurie si ii dau drumul,sper ca cineva sa-l prinda si sa ajunga sa inteleaga tot ce am lasat sa zboare spre infinit pentru ca doar ce e acolo pot sa ii ofer cu adevarat.Pot sa-i cumpar ciocolata,flori,haine,parfumuri,bomboane,lumanari,dar ceea ce e cu adevarat important e sa-i ofer zambetul meu,sa-i ofer motive sa zambeasca si la randul lui sa-mi ofere ce crede ca merit sa cunosc din personalitatea sa.

                     Am invatat sa zambesc

                             Uitandu-ma la flori,

                    Am invatat sa plang

                              Cand sunt fericita,

                     Am invatat sa cred

                                Din legile visarii

                      Dar cel mai important

                       Am incercat prin cate un zambet 

                       Sa creez iubiri ce dainuiesc mereu.
Singurul zambet pe care mi-l doresc e cel real,autentic.

                      

"Nu astepta ca oamenii sa zambeasca,ci arata-le cum."

Articol inscris la :blog-power-45 ,pe tema propusa de Liviu :"Zâmbește, ți se potrivește!".

Alte articole inscrise :

1.Sa zambim
2.Zambete

ღHalloween-ul e al lorღ

                      Luna plina e ca o oglinda a noptii in a carei reflexie se afla Halloween-ul.Toata lumea vede aceasta sarbatoare ca pe una distractiva pentru copiii care se costumeaza in vrajitoare,varcolaci si vampiri,dar cati dintre ei stiu ca aceasta e perioada cand raul iese la suprafata?Cand granitele mortilor si ale celor vii sunt deschise?Iar luna plina ce pare ca ne zambeste,de fapt rade,rade de lipsa noastra de inteligenta.Acum trebuie sa demonstram ca putem trece peste orice.
                       Nu pot sa stau si sa astept ca tragediile sa se intample asa ca trebuie sa ies din casa si sa vanez spiritele celor morti care cred ca ne pot fura trupurile si viata.Nu pot iesi fara un costum pentru ca toate creaturile si spiritele vor stii ca am venit sa le distrug.Ma imbrac intr-un pirat si ies din casa.Toate strazile erau luminate,iar centrul plin de dovleci care mai de care mai infioratori,dar scopul meu nu e de a admira creativitatea celor care sculpteaza dovleci,nici de a admira orasul,ci de a distruge orice creatura ce-mi va aparea in cale.
                         Frica nu-si face loc la mine in suflet atata timp cand orasul este luminat,dar dintr-o data un fel de abur iese din pamant si incepe sa fuga in directia opusa,incerc sa-l prind si sa-i infig cutitul din smarald pentru al absorbi inauntru.Era cutitul bunicii mele care il mostenise de la bunicul ei si probabil tot asa,familia mea avand puternice radacini in prinderea creaturilor ciudate.Am ajuns intr-o padure,iar spiritul a disparut,nu se poate,nu stiu unde sunt,intregul nostru oras era inconjurat de padure,iar acum nu aveam nicio idee pe ce parte eram,nici nu-mi amintesc cand intrasem in padure.A fost o capcana si probabil s-a folosit si o vraja a uitarii.
                         -Stiu ca sunteti aici!Nu fiti lasi!Vreau sa va vad!
                         -Huu-hoo-huu,diridig-diridig,brabrebric-brabrebric...Incepuse deja procesul de furare a sufletului,nu puteam lasa ca acest lucru sa se intample,stiam ce trebuia sa fac,dar nu-mi placea.Sa plec capul nu-mi placea deloc,iar a minti spiritele putea deveni foarte periculos.
                          -Opriti asta!Stati!Va pot ajuta!Pot sa va dau 30 de suflete in schimbul sufletului meu,pot sa va conduc la petreceri si sa le stric vrajile sacre ce le protejeaza!Dintr-o data incantatile s-au oprit.Era evident,nu stiau ca sunt vanator,altfel si-ar fi continuat treaba,credeau doar ca sunt un om care se informase in legatura cu spiritele,un amator al spiritelor,existau multi oameni carora pur si simplu le placea sa se creada invingatorii spiritelor,iar acestia nu reprezentau o amenintare pentru ei.
                          -Si cum ai putea tu sa distrugi sacrele vraji ale bunelor vrajitoare ce protejeaza de 1000 de ani toate petrecerile de Halloween?
                          -Au mai fost exceptii,atunci nu numai ca veti avea forte multe suflete,dar o sa fie si o victorie impotriva vrajitoarelor,e clar ca asteptati asta de mai bine de 100 de ani,ultima data cand o astfel de vraja a fost combatuta a fost acum 150 de ani,nu vreti un nou record?Nu era bine,nu am spus cuvintele bune,am vorbit ca cineva cu experienta,in plus am in mana un cutit de smarald,pe cine incerc sa pacalesc?In niciun caz pe ele,caci incantatile incep din nou si tocmai atunci realizez cea mai mare gresala a mea:nu-mi putusem stapani gandurile,spiritele puteau simti mici semnale in legatura cu ceea ce gandim,iar din tot corpul meu vibrase dorinta de a le insela,de a le dirtruge.Duc o lupta imposibila,le-as putea oferi totul,dar un suflet de vanator valoreaza pentru ei mai mult ca orice.Simt furnicaturi...nu mai simt.Nu,nu putem trece peste orice,pentru ca aceasta nu e ziua noastra,ci a lor.

               Cred ca astfel e spiritului Halloween-ului,cel putin eu asa il vad,ca pe o zi in care nu oamenii trebuie sa fie cei mai importanti,oricum ei sunt importanti in toate celelalte zile,ci aceasta trebuie sa fie ziua in care oamenii nu au nicio sansa in fata supranaturalului,in care orice ai fi ,tot tipetele,visele,zanbetele,creaturile,groaza vor domina.

Sursa foto : halloween
           

ღ songs-secrets ღ

Secrete,secrete...

Nu ma pot decide care imi place mai mult.Ambele vorbesc despre secrete,dar in moduri atat de diferite.Pe voi care va impresioneaza?

ღ Un scenariu pentru viitorღ

                   Ma apropi usor de marea fantata care ma ingrozeste.Am auzit atatea lucruri despre ea,iar cel mai ciudat e ca-ti poate indeplini o dorinta doar daca bei o gura de apa,asa ca beau cu gandul ca:"Vreau sa calatoresc in viitor" litere de foc imi apar in fata:2013,2020,2050,2090,2200, din ce in ce mai repede anii apar pana cand il prind pe 2213 in mana si atunci aterizez  langa aceeasi fantana care din pacate acum arata complet diferit,e doar o baltoaca mica de ploaie acoperita de pietre.Continui sa merg,dar totul e din ce in ce mai ciudat,un robotel mic si straniu merge tinut in lesa de un om.Nu era un caine,era un robot sunt convinsa,mergea drept in fata si nu vorbea,am mers inainte cu tot mai multe intrebari,oare noile animale erau robotii?Tot orasul e plin de astfel de creatii,unele mai mici,altele mai mari.Imi iau inima in dinti si-l intreb pe un trecator:

-Ce sunt astia?De ce ii tineti dupa voi?Se uita la mine ca si cum as fi de pe alta planeta.

-Pai i-am cumparat.

-De ce?

-Eu pentru companie si pentru faptul ca-mi ajuta copilul la teme,altii poate pentru treburile caznice,unii pentru copii cu autism,sunt mai multe modele,asta nu e foarte scump,daca vrei cumpara-ti si tu.Plec de langa trecatorul ciudat,parea nebun,vorbea repede si era multumit de micii monstruleti care populau intreg orasul.M-am intors la baltoaca ce fusese odata fantana si am baut spunand:"Vreau sa ajung in anului 2300"atunci pamantul s-a invartit si am ajuns in acelasi loc,doar ca baltoaca e atat de mica incat mi-a fost frica de faptul ca n-o sa ma mai pot intoarce.Ridic capul si aud bubuituri puternice,zgomote si strigate,oh Doamne!Sunt prinsa intr-un razboi,robotii colorati,strambi,inalti,drepti si puternici se indreapta rapid cu rotile spre mine.Fug,fug si aud un strigat:

-La naiba cu robotii astia!Cum s-a ajuns sa gandeasca precum oamenii?Cum s-a ajung sa se poata repara singuri.Cum s-a ajuns sa fie asa!

Atunci m-am impiedicat si totul a devenit negru pentru ca atunci cand am deschis ochii sa fiu pe marginea fantanii de unde pornisem,logic ar fi sa spun ca atipisem,dar nu e adevarat,am calatorit in timp, o stiu si am si raspunsul la intrebarea omului din 2300,s-a ajuns printr-un milion de dolari pentru "robotul MacGyver" acesta nu e un robot real in 2012,dar se lucreaza  la un software care i-ar face pe roboţi capabili să recunoască obiecte oarecare aflate într-o încăpere şi să „îşi imagineze” cum le-ar putea folosi pentru a îndeplini anumite sarcini,cred ca asta ar putea fi inceputul dominatiei robotilor.Daca se va ajunge ca tehnologia sa scape de sub control nu o stiu,dar cred ca e nevoie de ea pentru o evolutie.

      Se spune ca oamenii sunt cele mai inteligente fiinte de pe Terra,si nu putem sa contrazicem o astfel de informatie, caci da, sunt creativi,ingeniosi,atenti,curiosi si capabili .Ma uit la tot ce s-a creat in jur,la tot ce exista,si nu ma refer la Romania ,ci la nivel international,sunt atatea exemple de roboti create care imi vin in minte si vreau sa le scriu,sa le vada toti si apoi ma gandesc ca poate plictisesc si daca plictisesc cu informatii care ar trebui sa ne intereseze pe toti atunci nu e evident ca oamenii nu sunt pregatiti pentru roboti?Apoi imi apar in minte toti acei oameni care creaza si pana la urma daca nu se intampla nu putem afirma daca suntem sau nu capabil sa controlam noul curent.Cine s-ar fi asteptat ca oamenii sa fie capabili sa conduca niste masini si sa se gandeasca la toate aceste reguli de   circulatie inainte ca masina sa existe,cand existau doar niste proiecte?...Pai cred eu ca nimeni,deci pana nu incercam nu putem afirma de ce suntem pregatiti si de ce nu suntem pregatiti. Totul trebuie strabatut pas cu pas.

                                                                                                                                           

    Articol inscris la BLOG POWER 43.

Alte articole inscrise:         

Roboti roboti roboti

noi (si) robotii

Robotii si omul

Viata bate filmul

Pareri despre viitor. Oameni si roboti.

Sursa foto:

http://www.publika.md

         

ღ Inca se citeste,poate nu ce trebuie,dar se citesteღ

                                                      

Articol inscris la Blog Power 42 cu tema aleasa de  O tipa si anume:

Cuvintele pasiunii, pasiunea pentru cuvinte, cărțile vieții, viața cărților.

• Se spune că lumea citește din ce în ce mai puțin, în ciuda unei oferte cel puțin apetisante. De ce acest „trend”, să fie oare lipsa timpului? Lipsa reperelor sau lipsa de interes?
• Putem învinui pragmatismul molipsitor al celor care cred că viața de zi cu zi are deja multe de spus și nu lasă mult spațiu imaginatiei?
• Există o carte care v-a influențat sau schimbat viața?

 Cuvintele se astern pe foile albe ale cartii din fata mea,initial nu-mi place, de ce mi-as pierde timpul in fata unor aberatii care nu-mi vor trebui la nimic?Dar dupa urmatoarea pagina gandurile in dispar si sunt acaparata cu totul de povestea cartii,tot ce imi doresc e sa citesc mai departe si sa nu ma mai opresc,ma supar cand mama ma cheama la masa ,nu vede ca citesc?Urasc cand ochii imi obosesc si trebuie sa iau o pauza,caci tot ce vreau e sa citesc.Cam asa a fost cu primul roman care a reusit sa imi ofere dorinta de a citi in continuare.Am devorat cartile autoarei care mi-a oferit pasiunea pentru citit,apoi am fost nevoita sa caut alte carti si asa a continuat toata aceasta placere a mea de a citi.                                   

                                                                            *

                       Eu nu cred ca lumea citeste din ce in ce mai putin,nu stiu ce sondaje s-au facut,dar pur si simplu nu cred.Sunt convinsa ca existand si alte activitati care in trecut nu existau ,oamenii au uitat placerea de a citit si nici macar nu au incercat,dar nu cred ca exista persoana care a inceput sa citeasca si nu i-a placut,iar daca nu i-a placut inseamna ca nu a gasit cartea potrivita pentru el.Nu poti sa zici ca nu-ti place sa citesti daca nici macar nu ai incercat asta.Cred ca atata timp cat stii sa citesti iti si place caci si subtitrarea unui film o citesti,problema nu e cititul ,problema este continutul cartilor si faptul ca oamenii nu incearca sa citeasca romane,in rest cu cititul ei n-au nicio problema...Cat despre cititul din ce in ce mai putin,sustin cu tarie si in continuare ca nu e adevarat,am atatia prieteni care citesc si care iubesc sa citeasca,deci nu cred asta ,e normal ca vanzarile anumitor carti au scazut avand in vedere ca alte carti le-au luat locul,fata de trecut ,acum exista mult mai multe carti,traduse din toata lumea.Atata timp cat librariile inca rezista si tot mai multe edituri apar inseamna ca nu s-a renuntat la citit.

                                                                         *

             "   -Buna,ce faci?

                -Ma plictisesc...:( Tu?"

De cate ori nu am primit acest raspuns,asta inseamna ca viata are prea putine de spus si nici macar nu stim sa profitam de ea...Sunt dezamagita de faptul ca oamenii nu sunt in stare sa profite de viata,sa o exploateze,sa incerce din ce in ce mai mult,dar asta e deja alta poveste.Revenind la oile noastre,de imaginatie e nevoie intotdeauna,indiferent de ce spune viata sau nu...De ce sa nu ne pierdem grijile in paginile cartilor?Oricum grijile nu ne aduc niciun bine.

                                                                         *

            Fiecare carte pe care am citit-o mi-a lasat inconstient ceva placut sau mai putin placut,nu pot insa spune ca datorita unei singure carti viata mea s-a schimbat,sigur datorita cartilor ma exprim mai bine si am anumite idei mai bine conturate ,dar nu cred ca o pot numi o schimbare a vietii mele.Cartile care pot schimba vietile oamenilor sunt manualele din care poti invata cu adevarat ceva,nu beletristica.Exista prea multe categorii de carti pentru a ma putea raporta doar la ceva anume.In principiu povestile nu schimba vieti,sunt doar momente placute din viata mea care imi aduc anumite sentimente si ma fac sa-mi dau mai bine seama cine sunt eu insami.Mi s-a intamplat de multe ori ca la o carte sa-mi placa atat de mult un personaj incat sa-mi dau seama dupa ce termin cartea ca de fapt acele calitati sau defecte ale personajului sunt cele care imi plac sau displac si la oamenii din viata reala nefiind inainte constienta de asta.

            Daca la scoala ( care e inceputul formarii personalitatii noastra) s-ar pune accent pe alte carti,care sa placa unui public mai larg,ar fi mult mai multi citirori decat acum...

                       


Articole inscrise:

Carti si cititori
Citesc !
Specialul dintre pagini.
Acest sport extrem numit cititul
Carti! Te fac neprost!

ღRevoltataღ

Nu sunt o jucarie de lemn pe care sa o pui intr-un loc si sa stea acolo.
Eu fug peste tot,si aleg cu picioarele ude,lasand in urma picaturi de apa multicolora.
Nu traiesc intr-un basm perfect si nu sustin de proasta ca fericirea ne-o facem singuri,
Ci traiesc in realitatea asta ,pe care o ai si tu,si cu toate astea nu ma plang atat.

Nu sunt o zana zburatoare si nici o zambitoare copila
Sunt o adolescenta nebuna ce stie sa rada cum stie si sa planga.
Nu sunt de piatra,frumoasa si imorala
Nu ma dau o "diva" buna si rea
Nu cred in reusita celor care se cred cei mai buni
Nu cred ca toti oamenii sunt la fel
Nu cred ca s-a ajuns in punctul in care nu se mai poate schimba nimic
Nu cred ca trecutul era mai bun decat viitorul
Cred doar ca faptele rele erau mai bine ascunse
Cred ca oamenii sunt prea influentabili
Nu cred in puterea Americii ,cum nu cred nici ca daca ai trai in ea ai trai mai bine
Cred ca ai trai asa cum poti,nu stii ce ar fi fost daca te-ai fi nascut acolo,
Asa ca discutile despre ce :"ar fi putut sa fie" nu isi au rostul
Nu cred ca doar afirmarea unei probleme e rezolvarea
Nu cred ca am ajuns atat de dobitoci sa credem ca lucrurile se rezolva cu violenta.
Stiu ca avem oameni atat de mari(ingineri,matematicieni,poeti,autori,etc) in Romania,atat de talentati si tot ce ne intereseaza e ce a mancat nu stiu cine...Nu pot sa cred ca juranalistii sunt nevoiti sa scrie despre toate nimicurile doar pentru ca asta se cere...

Nu cred ca suntem atat de inconstienti asupra faptului ca viitorul conteaza. Noi putem sa murim,toti cei care citesc ce scriu eu si lumea va continua si fara noi.Viitorul tarii,dar mai mult decat al tarii,al lumii conteaza,continuitatea conteaza.Sa distrugem doar pentru binele nostru e o ipocrizie,e un egoism cu care ne nastem,e o prostie ce face parte din toti...Cum de nu putem realiza ca importanta e continuitatea si nu persoana noastra ...Sigur,fii fericit,distreaza-te,dar sa nu te mai aud:" sufar atat de mult","ma doare",deja m-am saturat,macar fericirea aduce ganduri pozitive...Nu mai vreau sa aud oameni care sufera.Serios,treceti mai departe,altfel voi sunteti cei care ajungeti sa traiti in realitatea voastra izolata.Mai sunt si alti oameni,dar daca tu nu vrei sa-i privesti,n-ai decat sa stai in coltul tau si sa te gandesti la trecut.Apreciez tristetea ca o arta,ca o creatie,scrisa doar pe blog(carti,compuneri,creatii)insa ma dispera tristetea constanta,pentru ca devine depresie,iar asta e deja o boala...

"Doar o viata traita pentru altii e o viata care meita traita." – Albert Einstein

Sursa fotografiilor: http://www.marcandangel.com/2012/03/15/photo-reminders-to-help-you-find-happiness/