Cu totii ne-am dorit uneori sa ajungem in paradis ,in paradisul nostru.Credem ca e un ideal ce nu va putea fi atins niciodata . Defapt l-am ajuns de mult .L-am intrecut prin simplele si umilele noastre sentimente ce ne arata trairea ce-am dori s-o simtim intr-un loc de vis,insa trecem fara sa-i dam importanta ce-o merita trairilor noastre si fiecarui colt indoit in forma zambetului adevarat.
Pentru fiecare paradisul e altceva ,pentru unii e o plaja cu soare ,pentru altii o poteca ingusta si lunga inconjurata cu copacii incarcati de dorintele noastre gandite in serile lipsite de magia lui mos Ene.Credem ca paradisul e un loc si asteptam toata viata sa ajungem la el ,stim ca e nepopulat ,atunci de ce cautam locul ci nu esenta vietii?Adica oameni ,persoanele ce ne-au umplut diminetile cu aroma puternica de cafea si ne-au inseninat zilele ploioase cu sprinjin .Traim in paradis ,doar ca unii trecem pe langa el si il uitam .E paradisul tau ,exploreazal ,cautal ,gasestel si pastreazal .Suntem singurii stapani ai fiintei noastre ,putem face asta ,putem strange in pumnii nerabdatori paradisul dincolo ceea ce cunoastem.